Populatia autohtona, romana si sirba, si sub ocupatia Imperiului Otoman, avea administratie proprie, pastrind-o si sub noua stapinire. La 24 decembrie 1731, primarul Peter Solderer a asezat piatra de temelie, la constructia viitoarei primarii germane. Dupa unele surse, edificiul a fost terminat in 1734. Cert este ca la 15 februarie 1735, in cladirea noii primarii a avut loc alegerea primarului, fiind reales Peter Solderer. Pe frontispiciul cladirii, este reprezentata stema si sigiliul orasului, primite de comunitatea germana, reprezentind o poarta deschisa, intre doua turnuri ale unei cetati puternic fortificate. In urma restaurarii din 1782 (sub conducerea arhitectului Joseph Aigner), s-a refacut fatada in stilul renasterii. Dupa 1849, a fost din nou refacuta, pentru ca la sfarsitul secolului al XIX-lea si iceputul secolului al XX-lea sa sufere alte transformari. Cladirea este compusa din doua parti, partea veche avind o fatada simetrica, si o poarta, deasupra careia se afla un balcon si patru ferestre arcuite care se dezvolta pe doua nivele, fiind ferestrele salii de sedinte; partea noua a fost inainte o locuinta particulara, pe fatada careia era un ceasornic solar.
In 1949, cind vechea primarie, nu a mai corespuns cerintelor dezvoltarii orasului, sfatul popular s-a mutat in cladirea de vis-a-vis de cinematograful Capitol, in care pina atunci se afla liceul comercial.