Pe cele trei laturi ale soclului sint cioplite in piatra, scene din ultima perioada a vietii Sfintului Ioan Nepomuk. Regina Boemiei, ascunde un lucru de taina fata de sotul ei, regele Wenceslav. Din aceasta cauza, foarte suparat, regele ii cere Sfintului Nepomuk, duhovnicul reginei, sa-i divulge taina spovedaniei. Lovindu-se de refuzul categoric al duhovnicului, regele porunceste ca acesta sa fie aruncat in riul Viltava. Figura centrala a monumentului este Sfintul Nepomuk, deasupra caruia troneaza Maica Domnului, tinind in mina, florile de crin, simbolul neprihanirii. Monumentul, este opera sculptorilor vienezi F. Blim si E. Wasserburger si a fost ridicata in fata primariei (vechi) in 1756. La data de 3 aprilie 1724, la Timisoara, a fost infiintata Fratia inchinata Neprihanirii Sfintei Maria si a Sfintului Nepomuk. Scopul principal al acestei fratii a fost, in afara veneratiei Sfintei Fecioare Neprihanite si a Maicii Domnului, sa apere bunul renume al aproapelui, sa pastreze neintinata morala sociala, sa practice caritatea crestina fata de saraci, bolnavi, detinuti si alti vitregiti ai soartei. Din cronica iezuitilor, care au administrat parohia, in anul 1722, la 16 mai a fost cintata litania in fata acestei statui. Epidemia devastatoare de ciuma din anii 1738-1739 , a adus tot mai des credinciosii sa se roage in fata acestui monument religios. In 31 mai 1739, o data cu incheierea epidemiei de ciuma, episcopul de Cenad, a celebrat o slujba de multumire in fata monumentului, de aceea denumirea pina azi a acestui monument este de Monumentul Ciumei.